Dr. Laura Zainescu
De 18 ani, de cand sunt medic homeopat, nu am avut adunate, la cabinet, cazuri de depresie in randul adolescentilor, cate am tratat in ultimul an. Imi este dor de vremurile cand amigdalitele, laringitele, virozele etc. erau la loc de cinste si ici-colo cate o depresie, atac de panica, dar in randul adultilor. Ce vad acum, depaseste orice imaginatie:
– copii retrasi de la scoala, pentru ca au in familie bolnavi cronici, cu risc crescut de a contacta Covid si de a muri (asa ne spune media cu tonul grav si repetitiv)
– adolescenti care nu vor sa scoata masca 3 secunde pentru a le vedea fata in timpul consultatiei intrucat pe umerii lor este pusa responsabilitatea vietii familiei lor (bunicul ii spune nepotului sa pastreze distanta si sa ii respecte dreptul la viata)
– copii maltratati pentru ca parintii (in izolare) nu se inteleg si isi arata suprematia prin impartirea agresiunilor
– adolescente abuzate de frati sau tati vitregi
– si, categoria majoritara, adolescenti depresivi prin intreruperea vietii reale de adolescenti (cea mai frumoasa perioada) fara intalniri, chefuri, imbratisari si socializare. Aduceti-va aminte, dragi preainvatati si parerologi de serviciu, pentru ce motiv mergeati la liceu in pas voios, pentru orele in sine (chimia si fizica va aduceau fericirea?) sau pentru intalnirile cu colegii?
In acest moment, jumatate din timpul unei consultatii este, de fapt, terapie. Sa nu mai vorbim de explozia de boli autoimmune, din ultimul an, pentru ca parintii conditioneaza copii “trebuie sa inveti”, “trebuie sa tii pasul cu scoala online”, “trebuie…trebuie…” iar copilul, izolat si lipsit de orice bucurie, clacheaza. Putem vorbi si de parazitozele in randul celor mici, care emotional inseamna “ma tii intr-un loc si nu mai support”, de bolile de piele care apar in urma conflictelor de separare (“vreau sa scap si nu pot”), de afectiunile oaselor rezultate in urma devalorizarii si lista poate continua.
Nu inteleg si nici nu le pot gasi scuze colegilor medici, care stiu ce se intampla si nu iau atitudine, pana unde merge degradarea umana daca primeaza banii si siguranta locului de munca in defavoarea juramantului pe care l-am depus. Ce ne pot face, daca suntem multi? Ba mai mult, sustineti inocularea adolescentilor cu un ser experiemental, netestat pe animale (copii=soareci de laborator?) nestiind implicatiile pe termen lung si aici vorbim despre infertilitate, boli autoimmune, leucemii, cancere, prabusirea sistemului imunitar etc.
Si toate acestea pentru 1% mortalitate (pacienti cu diagnostic singular de Covid) conform Ministerului Sanatatii, procent care nu include segmentul adolescentilor. Cum poti sa afirmi despre un ser ca este sigur, cand nici macar producatorul nu sustine acest fapt si cum poti sustine eficacitatea cata vreme este experimental?
Parinti, documentati-va, intotdeauna exista si o a doua modalitate de rezolvare a oricarei probleme. Eu cred ca nu exista probleme ci doar solutii.
Sursa foto: internet
Copyright Kamedrra